TĂIERILE
- Aceste operaţii au rolul de a favoriza un echilibru între creştere şi rodire, de a asigura o producţie mare, constantă şi de cea mai bună calitate în toate zonele coroanei.
- Tăierile severe au efecte negative asupra nutriţiei pomilor, deci şi a diferenţierii mugurilor de rod. Aceste tăieri întârzie intrarea pe rod a pomilor tineri şi diminuează recolta.
TATURA TRELLIS. Pentru realizarea acestei forme de coroană se taie varga la 60 cm de la sol, astfel ca să se provoace pornirea viguroasă a doi lăstari, perpendiculari pe direcţia rânduri, destinaţi şarpantelor. În cursul verii se elimină lăstarii anticipaţi, care cresc spre interiorul şarpantelor, lăsând pe cei cu poziţia de creştere laterală şi se degajă prelungirea şarpantelor prin eliminarea lăstarilor concurenţi. În anul II pe fiecare şarpantă se aleg câte două rămurele opuse destinate ramurilor de ordinul 2, iar celelalte se taie la 2-3 muguri pentru formarea ramurilor de garnisire, în acelaşi timp se instalează spalierul cu 2-3 sârme şi se palisează cele 2 ramuri de schelet.
În anul III- se asigură dezvoltarea ramurilor de ordinul doi, dispuse spre exterior şi garnisirea lor. Se elimină lăstarii concurenţi prelungirilor şi toate ramurile sau lăstarii care au tendinţă de creştere verticală sau spre interiorul ipsilonului, înălţimea maximă a coroanei de circa 2,7 m.
CORDONUL VERTICAL. La plantare se scurtează varga la 30 cm de la sol. După pornirea în vegetaţie se alege lăstarul cel mai viguros, care să formeze un ax vertical. Nici o altă intervenţie nu se mai face în cursul verii. În anul al doilea s-au ales 3-4 ramuri în partea de jos a ramurii ax, repartizate neuniform în jur şi distanţe între ele, pentru a forma un etaj. Celelalte ramuri s-au tăiat la 2-3 muguri.
În anul III s-au ales alte 3-4 ramuri pentru etajul II, iar lăstarii anticipaţi, cu creştere verticală de la primul etaj, s-au tăiat la 2-3 ochi pentru a favoriza garnisirea ramurilor. Aceleaşi operaţii se continuă şi în anii următori. Când axul a ajuns la 2,5-3,0 m se opreşte din creştere prin scurtare şi se fac lucrări pentru creşterea ramurilor din etaje şi garnisirea lor cu formaţii fructifere.
VASUL VERONEZ. Este constituit din 3 ramuri iniţiale, inserate pe trunchi la înălţimea de 40-50 cm, distanţate între ele şi înclinate la 45-55o.
De-a lungul celor trei ramuri de schelet se lasă 6-8 ramuri de ordinul 2, de dimensiuni descrescânde de la bază spre vârf. Cele trei ramuri nu se scurtează, pentru a evita formarea unor lăstari viguroşi, dar se fac 2-3 tăieri în verde pentru repartizarea corectă pe ele a ramurilor de rod, înclinarea celor trei ramuri de schelet se face prin legarea de ţăruşi, astfel ca interiorul coroanei să fie bine luminat până la bază. Tăierile în verde se fac în perioada răririi fructelor, dar nu excesiv de sever, pentru a nu provoca apariţia de lăstari anticipaţi. La baza coroanei se preferă torsiunea lăstarilor.
